5 paşi pentru a crea comunităţi hiper-performante

Postat la 08.09.2016 de Mihaela ALECU in ȘTIRI, Externe, Arhitectură + urbanism

 Share

Pe măsură ce devenim o planetă de cetăţeni urbani, peisagiştii şi urbaniştii au datoria de a crea comunităţi care să funcţioneze mai bine ca oricând. Dar ce înseamnă “performanţă” în acest context? Comunităţile ar trebui să aibă sisteme de prezervare a energiei şi apei, dar, la nivel înalt, trebuie să existe, de asemenea, o abordare holistă orientată spre a conferi identitate spaţiului şi spre a potenţa conexiuni, menţinând, totodată, accesibilitatea diferitelor grupuri ale comunităţii şi dinamica de ansamblu.

Noah Friedman şi Kristen Hall au întocmit pentru archdaily o listă a celor mai importante cinci trăsături pe care ar trebui să le aibă o comunitate hiper-performantă. 



1. Mobilitate crescută

Comunităţile foarte performante, prin natura lor, presupun accesul la infrastructura de transport locală şi regională şi, în egală măsură, o uşurinţă de mişcare pentru mai multe modalităţi de deplasare: mers, ciclism sau alte forme alternative de mobilitate. Totuşi, nu este suficient ca oraşele să aibă mijloace publice de transport, adesea provocarea constă în a îi ajuta să facă legătura între astfel de forme de transport şi locuinţele lor sau alte destinaţii. Pentru a atinge noi nivele de conexiune în comunităţi există două aspecte care trebuie reconsiderate. În primul rând, există o concepţie foarte răspândită conform căreia străzile ar exista în primul rând pentru a fi parcurse de autoturisme. Ar trebui însă stabilită o ierarhie a străzilor, din care să reiasă că unele străzi sunt menite să fie parcuse cu maşina, altele să confere siguranţă cicliştilor şi o altă categorie să fie doar pentru pietoni. Cu cât există o mai bună conexiune într-o societate, cu atât mai mult cresc şansele ca oamenii să se simtă mai confortabil şi să aleagă între opţiuni diferite de transport. Un concept care este adesea menţionat în discuţia care vizează stabilirea de conexiuni în interiorul unei comunităţi prin intermediul infrastructurii de transport este acela de “primul - ultimul km”, concept care descrie provocarea de a racorda oamenii la infrastructura de transport şi depăşirea barierelor pe care le impun, de multe ori, primul şi ultimul km al parcursului lor. “Ultimul km” este bariera care îi face adesea pe mulţi să aleagă să conducă, mai degrabă decât să aleagă transportul public şi este un bun exemplu pentru a înţelege că trebuie să îmbunătăţim legăturile existente între diferite opţiuni de transport astfel încât să atingem cea mai eficientă rată de extindere a acestora facilitând pentru membrii comunităţii trecerea de la opţiunile de mobilitate regională la cele care le asigură accesul spre următoarul nivel de deschidere. 

2. Focusarea intensităţii

Când vine vorba de transport, un alt aspect de care trebuie să se ţină cont în crearea unui concept focusat pe îmbunătăţirea performaţei este acela de a dezvolta comunităţi în care cele mai mari concentraţii de funcţiuni - fie că sunt comerciale sau rezidenţiale - să fie la cinci minute distanţă de mijloacele de transport public, iar intensitatea să se dilueze pe măsură ce creşte distanţa faţă de aceste puncte-nucleu. În Fremont, California a fost creată o nouă staţie, Warm Springs BART, care exemplifică foarte bine acest principiu de urbanism. Funcţiunile cu cel mai ridicat grad de folosire sunt localizate la cinci minute distanţă de această staţie, cele folosite la nivel mediu sunt localizate la 10 minute distanţă, iar cele folosite într-o măsură mai mică la o distanţă mai mare de 10 minute de mers. Folosind această regulă de bază, planul pune în evidenţă zonele destinate unei concentraţii ridicate de funcţiuni, fie ele comerciale sau rezidenţiale, în loc să indice localizarea fiecărui tip de funcţiune. În acest mod, planul poate fi dezvoltat în timp, iar comunitatea se poate adapta astfel încât să integreze inovaţii viitoare, schimbând specificul diferitelor spaţii sau creând centre de acumulare care să păstreze specificul unei reţele în care conexiunile pot fi realizate cu uşurinţă.


3. Centrare pe pietoni

În plus, pe lângă crearea de străzi care să se preteze unor modalităţi de tranzit dintre cele mai diverse, este important să îmbunătăţim modul în care îl încurajăm pe cel fundamental: mersul. Dacă privin trotuarele ca făcând parte din infrastructura de transport, ce ar trebui făcut astfel încât să fie mai mulţi oameni dispuşi să meargă pe jos? Pentru a creşte numărul de pietoni ar trebui ca lungimea trotuarelor să fie una potrivită. Dacă străzile sunt astfel dispuse încât pietonii pot găsi o intersecţie utilă la cel puţin fiecare 80m, atunci cresc şansele ca distanţele să fie parcurse pe jos. O reţea de străzi foarte bine conectate care să le ofere pietonilor o rută mai directă şi mai multe opţiuni pentru a ajunge dintr-un loc în altul ajută la a-i încuraja să renunţe la maşini în favoarea mersului pe jos. 

Cele mai bune străzi pentru pietoni sunt cele care sunt suficient de largi încât să poată fi parcurse uşor de doi oameni care merg alături unul de celălalt. În plus, ar trebui să cuprindă copaci şi alte elemente ce ţin de peisagistică, să fie străjuite de magazine sau alte spaţii marcare de o oarecare dinamică, la parter sau de verande, scări, terase şi uşi în zonele rezidenţiale. Pentru a încuraja oamenii să meargă pe jos, centrele cartierelor şi alte noduri de concentrare a activităţii ar trebui să nu fie la o distanţă mai mare de 10 minute de casele sau locurile unde aceştia lucrează şi să includă o varietate de funcţiuni, astfel încât să le ofere opţiunea de a-şi rezolva sarcinile zilnice şi de a se bucura de specificul vieţii urbane fără a fi nevoie să-şi folosească maşinile.      

 

4. Spaţii publice apreciate

Următorul principiu care ar trebui respectat pentru a crea o comunitate performantă presupune să fie create spaţiile publice apreciate, ca parte centrală a cartierelor. Oamenilor le plac şi sunt atraşi de spaţiile publice de calitate, care sunt confortabile, vibrante şi accesibile tuturor. O reţea bine dezvoltată de spaţii deschise, aşa cum sunt spaţiile verzi, piaţetele, spaţiile cu deschidere la apă, indiferent de climat, constituie un bun de valoare pentru comunităţi. Aceste spaţii care le permit oamenilor să se relaxeze şi să se decompenseze pe tot parcursul anului contribuie la crearea unor cartiere cu standarde înalte de trai şi la conturarea unor spaţii rezidenţiale şi de lucru sănătase atât în prezent, cât şi în viitor. Un spaţiu public cu un tipar robust în cadrul căruia o serie de zone deschise se găsesc la o distanţă scurtă în raport cu toţi muncitorii şi rezidenţii va asigura sănătatea şi bunăstarea membrilor comunităţii şi va creşte calitatea vieţii asociată cu acele cartiere urbane. Pe măsură ce tot mai mulţi oameni sunt nevoiţi să lucreze şi să trăiască în comunităţi cu o densitate mai ridicată este foarte important să creăm spaţii publice în care muncitorii şi rezidenţii să se poată bucura de spaţiul deschis, să poată face sport, să găsească un loc liniştit în care să stea sau în care să le dea voie copiilor să alerge şi să se joace.

Spre exemplu, planul conceput de Perkins+Will pentru Insula Cheudière a pornit de la stabilirea unui cadru solid de spaţii publice în aer liber. Această reţea include o tipologie variată de spaţii deschise: parcuri, piaţete, locuri de joacă pentru copii, spaţii de promenadă pe malul apei, toate amplasate la o distanţă convenabilă în raport cu toţi muncitorii şi rezidenţii. Această serie de spaţii deschise este conectată printr-o reţea de străzi şi alei pietonale, precum şi de rute dedicate cicliştilor şi de alei care incorporează mai multe funcţiuni. Pentru a concepe aceste spaţii publice au fost analizate tiparele de manifestare a vântului, gradul de acces al razelor soarelui şi schimbările climatice sezoniere astfel încât spaţiile rezultate să fie însorite şi protejate de bătaia vântului şi să rămână astfel atrăgătoare chiar şi în perioadele de vreme aspră de iarnă care afectează majoritatea oraşelor din climatul nordic. Cu cât un spaţiu este mai bine conectat şi mai confortabil pe tot parcursul anului, cu atât va deveni mai apreciat şi mai folosit.            


5. Dinamică socială

Un prim-pas foarte important pentru orice oraş sau cartier presupune stabilirea unui nivel dezirabil de dinamism. Va fi respectiva comunitate un district rezidenţial liniştit sau un nucleu prosper de activitate? Va fi respectiva comunitate un cartie activ timp de 8 ore, 12 ore sau timp de 24 de ore? Aceste întrebări urmăresc nişte criterii obiective şi nu contribuie la a stabili valoarea tipurilor de comunităţi pe care încearcă să le identifice. Obiectivul din spatele lor este acela de a-i ajuta pe urbanişti şi pe cei implicaţi ca factori de decizie să stabilească strategiile potrivite, necesare pentru a ajunge la rezultatele dorite. Densitatea urbană, numărul de locuitori pe km2 are un impact semnificativ asupra acestui rezultat. Un exemplu potrivit este acela la cartierului Adams Morgan din Washington, DC care este un cartier activ 24 de ore datorită agitaţiei în care sunt antrenaţi cei aproape 30000 de locuitori care vin şi pleacă la orice oră din zi şi din noapte. Acea comunitate are infrastructura necesară pentru a susţine o viaţă de noapte activă dispunând de baruri şi restaurante deschise până târziu care sunt atractive atât pentru locuitori, cât şi pentru vizitatori. Ultima jumătate de secol de dezvoltare urbană în Statele Unite a fost caracteriazată cu precădere de extinderi urbane de densitate redusă. Această abordare a condus la pierderea vibraţiei sociale din aceste oraşe şi comunităţi. Tot mai mulţi oameni caută şi sunt interesaţi de spaţii cu o dinamică mai intensă. Aşa se întâmplă şi în cazul spaţiului din apropieea golfului din San Francisco. În ultimele decenii, zona golfului a devenit un epicentru culinar, de artă şi cultură. Nuclee urbane vibrante aşa cum sunt San Francisco şi Oakland sunt în prim-plan atunci când se pune problema să le ofere rezidenţilor lor facilităţile culturale pe care aceştia le solicită. Nu e întâmplător. Există o gamă de ingredinte-cheie şi o reţetă simplă care au permis să se întâmple asta. Reţeta presupune combinarea accesului facil la infrastructura de tranzit şi o concentrare a intensităţii în ceea ce priveşte densitatea rezidenţială şi comercială. Asta nu e nicăieri mai vizibil decât în centrul comercial al Oakland-ului. Cu doar 10 ani în urmă, în cartierul central din Oakland nu existau o viaţă activă de noapte sau prea mulţi turişti care să străbată străzile. Acum când numărul locuitorilor a crescut până aproape de 20000 de oameni pe km2, comunitatea este mai vie şi în forfotă pe timpul zilei, atrăgând astfel mai mulţi întreprinzători comerciali, iar viaţa de noapte e înfloritoare dând tonul pentru o adevărată scenă culturală. Ridicând nivelul densităţii urbane în apropierea zonelor care facilitează transportul, Oakland a creat o zonă comercială vibrantă care atrage afaceri noi, magazine şi restaurante.           


Cu clădiri multifamiliale mari, dezvoltatorii pot să se gândească mai bine dacă să opteze pentru a închiria spaţiul de la parter unui chiriaş cu o afacere mică sau pentru garanţia pe care i-ar putea-o oferi un bine cunoscut lanţ de magazine sau o bancă. Nu numai că dă tonul pentru întreaga stradă, dar poate de asemnea să crească valoarea proprietăţii celor care folosesc spaţiile de la nivelurile superioare. Acest concept de design stă la baza modului în care a fost proiectat primul nivel al Mission Rock din San Francisco. Chiriaşii care vor ocupa un loc în spaţiul comercial al acestui proiect vor fi selectaţi cu grijă şi sunt percepuţi mai de grabă ca o modalitate de a creşte gradul de confort, decât ca o sursă de bani, întrucât se urmăreşte întemeierea unei comunităţi cu un nivel de trai ridicat şi stabilirea unui ton dezirabil pentru cartier. Aceasta a fost o lecţie învăţată din exemplul clădirii Ferry din San Francisco, unde un amestec de mici comercianţi locali, poziţionaţi la parter au fost cheia succesului proiectului, ajutând la crearea unor spaţii de birouri foarte dorite la nivelurile superioare. În ambele cazuri, managementul proprietăţii trebuie organizat cu grijă astfel încât să nu creeze situaţia în care comerciantul devine victima propriului succes, asigurând menţinerea acelui amestec special de magazine locale, mai de grabă decât să urmărească transferul către lanţuri de magazine care pot plăti chirii mai scumpe. 

       

Pe măsură ce tot mai mulţi oameni aleg să locuiască în mediul urban, e impotant să facem efortul să orientăm designul şi dispunerea oraşelor noastre astfel încât să conducă la crearea unor medii înalt-performante. Trebuie să implicăm un grad mai mare de creativitate în modul cum sunt stabilite conexiunile între diferitele moduri de tranzit şi să ne asigurăm că investim suficient în infrastructura pietonală. Spaţiile confortabile sunt apreciate de muncitori, rezidenţi şi vizitatori deopotrivă şi, dacă se acordă atenţie dinamicii sociale, atunci va fi mai uşor să se ajungă la crearea unei societăţi vii. 

Sursa.


Articol din domeniile

ȘTIRI Externe Arhitectură + urbanism

Mihaela ALECU

Mihaela are un doctorat în literatură română, un masterat în creative writing, a lucrat în şcoli, în redacţia unui ziar, într-un ONG şi într-o bancă, iar după atâtea schimbări de direcţie s-a convins că poţi avea succes în orice alegi să faci, dacă faci asta cu convingere şi implicare autentică.

Articole similare

0 COMENTARII

AI O ȘTIRE DE INTERES SAU CEVA DE SPUS COMUNITĂȚII? CONTACTEAZĂ-NE!