De ce ar trebui să angajăm un arhitect peisagist? (II)

Postat la 14.06.2017 de Mihaela ALECU in ȘTIRI, Interne, Interviuri

 Share

Prima parte a interviului poate fi citită aici: DE CE AR TREBUI SĂ ANGAJĂM UN ARHITECT PEISAGIST? (I)


Pasiunea este esenţială şi se va observa atât în relaţia cu colegii, cu beneficiarii, cât şi în designul final

 


Foto © Poteca Studio​

Arhipedia: Completează ideile următoare:

Un arhitect peisagist bun întotdeauna va ...

A.G.: Un arhitect peisagist bun trebuie să lucreze în primul rând cu pasiune. Motivaţia principală pentru mine este bucuria de a putea crea un spaţiu unic pentru beneficiari prin filtrul imaginaţiei şi viziunii mele. Aşadar pasiunea este esenţială şi se va observa atât în relaţia cu colegii, cu beneficiarii, cât şi în designul final. Desigur, remuneraţia este, de asemenea, un aspect important. Aici un peisagist bun întotdeauna va căuta să se îmbunătăţească şi să optimizeze costurile sale şi costurile beneficiarilor pentru un rezultat tot mai bun. 

 

Un arhitect peisagist bun n-ar trebui niciodată să …

A.G.: Zică nu pot. Nu ar trebui să zică niciodată nu pot, nu vreau, ci argumente. În general este bine să ştii când să spui nu, sau nu ştiu, dar aici este fineţea lucrurilor, să recunoşti când ai în faţă o provocare pozitivă.

 

Ni se recomandă adesea să vizităm unul dintre proiectele deja realizate pentru a avea o idee mai clară asupra conceptului, execuţiei, sustenabilităţii proiectului etc. Se practică asta? În ce condiţii? 

A.G.: Mie mi s-a întâmplat de puţine ori. De obicei clienţii se lămuresc văzând portofoliul, apoi se hotărăsc că vor să ne întâlnim, după care începe munca asta de cunoaştere reciprocă şi atunci se întâmplă lucrurile. Am avut beneficiari şi colaboratori cu care am vizitat proiecte realizate de noi anterior, iar colaborarea s-a îmbunătăţit. Faptul că am putut explica în detaliu şi am putut argumenta decizii luate pentru un anumit sit, sau soluţii estetice subtile mi-a oferit ocazia să descriu mai clar cum funcţionează peisagistica şi cum se iau deciziile pentru anumite situaţii.

Dacă beneficiarii au ocazia să vadă în teren ce ai lucrat anterior, capătă încredere în capacitatea ta de a gestiona corect lucrurile. Vor înţelege atunci când le spui care vor fi costurile şi eforturile presupuse de proiect că vorbeşti din perspectiva profesionistului cu experienţă, care ştie ce spune pentru că s-a mai întâlnit cu astfel de situaţii. Există şanse ca asta să ajute mult relaţia de colaborare şi să transforme în bine tonul şi ritmul colaborării.  

 

Arhitectul peisagist se ocupă de regulă şi de execuţia proiectului sau intervenţia lui se opreşte la propunerea conceptului? Ce abordare preferi în acest sens?

A.G.: Da, se ocupă, dar depinde de complexitatea proiectului. Dacă vorbim de garden design, deci nu de amenajare de curte, de proiecte cu design complex inclusiv din punct de vedere al materialelor, nici nu are cum altfel. Nu poţi preda o simulare 3D şi un plan tehnic pentru ca altcineva să execute fără asistenţă. Mai ales că suntem în România şi, aşa cum spuneam, cu specialiştii nu e atât de uşor. Misiunea mea ca peisagist este să predau grădina finalizată până la ultimul detaliu, dar şi să am în vedere cum va fi întreţinută şi cum va evolua. 

Eu sunt pe şantier o mare parte a timpului. Sunt uneori detalii sau decizii care numai în şantier pot fi luate sau în atelierele unde se pregătesc anumite materiale, totodată, când vine vorba de finisaje şi de poziţionarea plantelor în teren, mă implic direct, nu de puţine ori poziţionez fiecare plantă exact unde ştiu că trebuie să crească.

 

Arhitectura peisageră este o artă efemeră



Foto © Poteca Studio 

Relaţia cu beneficiarii va fi aşadar menţinută pe termen lung.

A.G.: Dacă vreau să cresc o grădină şi să o menţin într-un anumit stil, să o îmbogăţesc în timp, da. Spre exemplu pot să aleg un arbore cu rol important în compoziţie care va fi condus în timp să aibă un coronament arcuit peste alee astfel blocând o serie de elemente, lansând un simplu punct focal, care mă atrage să descopăr restul grădinii. Astfel de elemente pot fi realizate şi de la bun început, depinde de soluţii, dar pot fi realizate şi în timp, cu grijă pentru plante şi pentru dezvoltarea grădinii. Întreţinerea grădinii poate fi o etapă esenţială dintr-un proces continuu natural de "amenajare". Arhitectura peisageră este o artă efemeră, totul se schimbă cu atât mai mult cu cât ignorăm cerinţele spaţiului şi ale terenului. Totul evoluează, volumele, cromatica poate mai puţin, dar şi aici pot fi modificări majore în timp şi se poate pierde designul şi conceptul iniţial.

 

Cum se stabileşte bugetul unui proiect de amenajare peisagistă? 

A.G.: Proiectarea poate fi un cost separat faţă de asistenţa pe şantier. Asta pentru că depinde şi de soluţia de construcţie, poate vine clientul cu un constructor care lucrează într-un ritm mult mai lent şi atunci eşti nevoit să petreci mult mai mult timp. La asistenţă şi arhitectul are opţiunea să trimită pe cineva care să supravegheze în general, rămânând ca el să vină numai în momentele-cheie pe şantier, spre exemplu, când se trasează piscina, trepte sau ziduri de sprijin sau când se poziţionează plantele. 

De regulă bugetul se stabileşte în euro/m2. Din discuţia cu clientul ca specialist poţi să estimezi complexitatea proiectului şi după părerea mea este importat să gândeşti de la început bugetul de ansamblu ca să îi fie şi lui mai clar la ce să se aştepte. Preţul va reflecta complexitatea proiectului, a execuţiei şi numărul de ingineri implicaţi (structurist, instalaţii ş.a.). O marjă foarte generală ar putea fi de 1 - 3 euro/mp.

 

Suma investită în proiect trebuie să reflecte aşteptările pe care le avem de la peisagist

 

Luăm ca exemplu o grădină în stil minimalist unde beneficiarul doreşte un outdoor living room cu un fire pit sau un şemineu în aer liber, cu o piscină, iluminat integrat, grădină verticală, pavilion de vară şi alte elemente care pot presupune un timp de proiectare crescut, elemente personalizate, complexitate în execuţie (deci mai mult timp pe şantier) chiar dacă s-ar desfăşura pe o suprafaţă de 50 mp. Aşadar costul pe metru pătrat nu mai este relevant. În general un cost de proiectare poate fi clar definit după stabilirea temei de design şi o analiză detaliată a sitului. 

   

Sub ce limită minimă (euro/ m2) un proiect este prea ieftin pentru a garanta un rezultat de calitate?

A.G.: Suma investită în proiect trebuie să reflecte aşteptările pe care le avem de la peisagist. Cu cât aşteptările sunt mai mari, privind implicarea, asistenţa pe şantier, cu atât mai mult va trebui să avem în vedere ca şi profesioniştii cu care lucrăm să fie motivaţi atât financiar, cât şi cointeresaţi ca rezultat estetic. Sigur că motivaţia e alimentată şi de comunicare armonioasă, de flexibilitate, respect şi înţelegere, dar nici aspectele financiare nu sunt de neglijat. Investiţia într-un proiect trebuie să reflecte calitatea aşteptată de la acel proiect. Am învăţat să specific de la bun început ce include şi ce nu include costul de proiectare. Aşteptările beneficiarului trebuie să se întâlnească cu aşteptările proiectantului ca rezultatul să fie în regulă. 

 

Clientul ar trebui să ştie foarte bine ce vrea şi să îşi aleagă peisagistul despre care crede că îi poate oferi ce îşi doreşte

 

Foto © Poteca Studio​


Mai multe propuneri de la un singur arhitect sau mai multe propuneri de la mai mulţi arhitecţi? Cum afectează propunerile costurile proiectului?

A.G.: Există un risc de această dată pentru arhitect. Sunt şi clienţi care cer propuneri de la mai mulţi arhitecţi şi sfârşesc prin a alege astfel proiectul, nu arhitectul peisagist. În cazul ăsta apare situaţia în care patru oameni muncesc gratis, unul e ales şi e uşor de văzut de ce nu este cea mai onestă abordare. 

Clientul ar trebui să ştie foarte bine ce vrea şi să îşi aleagă peisagistul despre care crede că îi poate oferi ce îşi doreşte. Poate face foarte bine asta studiindu-i portofoliul şi purtând o discuţie preliminară. Nu este onest, în opinia mea, ca un client să ceară soluţii de amenajare a unei grădini private de la mai mulţi arhitecţi, decât dacă îi plăteşte pe toţi. Am participat la astfel de "concursuri" sau pitch-uri dar atunci când am ştiut de la bun început că acesta este cazul şi de obicei cu companii, mai puţin cu clienţi privaţi.

În domeniul public se poate întâmpla diferit, pot exista mai multe propuneri pentru acelaşi spaţiu, dar atunci este un context cunoscut şi asumat, aşa cum e în cazul concursurilor de idei pentru amenajare. În proiectele private lucrurile stau diferit.

De altfel, aş putea spune că probabil visul fiecărui arhitect peisagist este să fie căutat pentru ceea ce face el, pentru felul în care îşi face profesia. În cazul ăsta există toate şansele ca totul să fie foarte bine şi pentru client şi pentru arhitect. Vorbind din perspectiva arhitectului, este foarte plăcut să lucrezi cu cineva care ştie ce vrea şi a văzut că tu poţi să-i oferi ce vrea şi atunci lucrurile merg mult mai rapid, mult mai fluid, încrederea e alta.  


Şi în fine o întrebare incomodă, dar utilă, care sunt semnele care arată că avem de a face cu un neprofesionist, atunci când vine vorba de amenajare peisageră? 

A.G.: Fiind doar de-o parte a baricadei, nu ştiu cât de mult pot răspunde obiectiv. Aş putea vorbi mai degrabă despre ce eforturi trebuie să facă peisagiştii pentru a-şi pune în practică ideile, efortul de a căpăta experienţă fără a face gafe majore şi procesul de evoluţie a acestui domeniu la noi. 

Cred că profesionalismul se observă prin dedicarea şi seriozitatea cu care tratăm un proiect indiferent de dimensiune, indiferent de buget sau de potenţial, dar aici intervin cele menţionate anterior, alături de o foarte bună estimare a timpului necesar, a libertăţii de creativitate şi a costurilor interne şi ale beneficiarului. Când nu există un echilibru între aşteptările de-o parte şi de alta a baricadei, apar frustrări şi se vor observa şi în calitatea produsului final.

Cred că aceste lucruri sunt valabile în servicii în general, cu atât mai mult în industriile creative. 



Foto © Poteca Studio​


Există o organizaţie profesională a arhitecţilor peisagişti?

A.G.: Da, există Asociaţia Peisagiştilor din România, ASOP, o asociaţie afiliată IFLA Europe, International Federation of Landscape Arhitects şi CivilScape, NGO's for the European Landscape Convention. De curând ASOP a găzduit în Bucureşti Adunarea Generală 2017 a IFLA şi o serie de conferinţe unde au participat specialişti din domeniul arhitecturii peisagere din întreaga Europă.

ASOP este o echipa de profesionişti foarte dedicaţi, care au pus în mişcare progresul acestei profesii în România şi nu numai.


Proiectele din imagine sunt design şi construcţie - Poteca Studio.




Articol din domeniile

ȘTIRI Interne Interviuri

Mihaela ALECU

Mihaela are un doctorat în literatură română, un masterat în creative writing, a lucrat în şcoli, în redacţia unui ziar, într-un ONG şi într-o bancă, iar după atâtea schimbări de direcţie s-a convins că poţi avea succes în orice alegi să faci, dacă faci asta cu convingere şi implicare autentică.

Articole similare

0 COMENTARII

AI O ȘTIRE DE INTERES SAU CEVA DE SPUS COMUNITĂȚII? CONTACTEAZĂ-NE!