Cum poate fi exploatată natura în folosul arhitecturii

Postat la 06.02.2017 de Mihaela ALECU in ȘTIRI, Externe, Arhitectură + urbanism

 Share

Istoria proiectului Cassia Coop Training Centre începe în 2010 când arhitecţilor norvegieni li s-a propus un proiect care să pună accentul pe mediul natural în care avea să fie construit acesta.

Antreprenorul francez Patrick Barthelemy le-a prezentat în 2010 celor de la TYIN Tegnestue Architects câteva detalii despre Sumatra, cea mai mare insulă din Indoneziea, pe care tocmai o vizitase.

Ar trebui spus că această insulă indoneziană este principala sursă de scorţişoară a lumii, de aici provenind cam 85% din cantitatea folosită pretutindeni în lume. Zona nu este una bogată şi se confruntă cu numeroase probleme sociale între care şi lipsa unei infrastructuri sanitare sau mediile de lucru care nu asigură siguranţa muncitorilor din fabrici.

Interesaţi să găsească soluţii prin care să rezolve şi probleme de natură socială arhitecţii norvegieni au fost entuziasmaţi de propunerea antreprenorului francez. Au primit astfel cu deshidere invitaţia acestuia din urmă de a construi o şcoală sustenabilă pentru muncitorii şi fermierii locali.  

Aşa a luat naştere Cassia Coop Training Centre, un ansamblu compus din cinci volume care găzduiesc un mic laborator, săli de clasă, birouri şi o bucătărie. Totul este creat astfel încât să se încadreze în peisajul general. Pe lângă cei doi copaci durian prezenţi în curtea centrului, locul oferă o vedere panoramică asupra lacului Kerinci, în vreme ce în spatele centrului se întinde o luxuriantă pădure de arbori de scorţişoară.

În etapa de planificare şi proiectare a centrului, etapă care a durat aproximativ un an, natura a fost un element luat în considerare cu mare atenţie. Tot lemnul folosit în construcţie a provenit de la arborii de scorţişoară din zonă. S-a folosit acea parte a copacilor rămasă în urma exploatării părţii aromatice. Acesta a fost, aşadar, lemnul care a stat la baza mai multor elemente manufacturate pentru centru: uşi ferestre şi chiar acoperiş. 

Există în structură o zonă liberă, neacoperită care permite aerului să circule şi luminii să pătrundă în interior. De altfel aceste elemente au fost controlate şi cu ajutorul consolelor create.  

Toate elementele de construcţie necesare pentru ridicarea centrului au fost realizate în doar trei luni cu ajutorul a 70 de muncitori locali şi opt bivoli. Animalele au ajutat la transportarea apei şi buştenilor.

Dat fiind că zona este frecvent lovită de cutremure un alt aspect de luat în calcul a fost crearea unei structuri suficient de rezistente pentru a face faţă mişcărilor terestre. Stabilitatea a fost creată prin folosirea la un loc a trunchiurilor de arbori de scorţişoară şi a cărămizilor. Până în prezent, după spusele arhitecţilor, clădirea a rezistat acţiunii mai multor cutremure cu o intensitate mai mare de cinci grade pe scara Richter. 

Acest centru este încă o dovadă că designul clădirilor poate ajuta într-o mare măsură la rezolvarea unor probleme mai complicate.

Cât de important este să se menţină atât în procesul de realizare a unei construcţii cât şi în aspectul “obiectului final” o strânsă legătură cu mediul învecinat?


Sursa.




Articol din domeniile

ȘTIRI Externe Arhitectură + urbanism

Mihaela ALECU

Mihaela are un doctorat în literatură română, un masterat în creative writing, a lucrat în şcoli, în redacţia unui ziar, într-un ONG şi într-o bancă, iar după atâtea schimbări de direcţie s-a convins că poţi avea succes în orice alegi să faci, dacă faci asta cu convingere şi implicare autentică.

Articole similare

0 COMENTARII

AI O ȘTIRE DE INTERES SAU CEVA DE SPUS COMUNITĂȚII? CONTACTEAZĂ-NE!